primul meu semimaraton MIB 2009

Preluat din Gara de Nord , ca un vip , de catre gazda mea Marius Hadambu , un vechi si bun amic ,ajung la cortul oficial MIB 2009 , instalat in fata Casei Poporului ,

emoti , prima mi-a inscriere , primesc numarul 483 . Incep a socializa cu „oficialitatile” , incercand a afla cu exactitate amplasamentul si dificultatea celor doua dealuri din traseu (bineinteles de la cort am plecat direct a le verifica) ,

admir expozitia foto organizata de cei de la Ro Club Maraton , asteptand cu nerabdare si conferinta organizata de catre acestia . Incepe conferinta sustinuta de catre Daniel Lixandru ,

il admir , fermecat , aveam onoarea sa am in fata un model , imi iau notite , ma regasesc in cele prezentate , lucruri , fapte , actiuni , ca fiind traite si de catre mine , dar tot timpul puse sub semnul intrebari daca e corect ceea ce fac ,

in finalul conferintei au fost prezentate experiente , sugestii , sfaturi din partea unei doamne si domni (regret ca nu mi-am notat numele lor) , veterani , „generali” , ai atletismului romanesc . Plec cu „tremuriciul” nerabdari de a reveni a doua zi la start .  Dimineata , trezit ora 6 , cu dureri mici de spate , dupa o noapte in care am evaluat si iar evaluat ,… cum voi reusi sa nu abandonez cursa . Imi fac exercitiile kino pentru spate , cu neincredere , apoi flotari + genoflexiuni , urmeaza micul dejun compus din paste cu miere + o banana + ciocolata , imi iau pastilele si ma imbrac . Iesim din casa (entuziasmat) la 8,55 , incep sa ma panichez , am acel „tremurici” al emotiilor (de altfel in acest moment cand scriu pot spune placut) , inainte de magazinul Unirea , zaresc pe geamul masini doi alergatori in fuga spre locul de start , ma simt provocat si il rog pe Marius sa opreasca , sar din masina si pornesc alergand spre locul de start (aproximativ 1km) , urmand ca Marius sa ma gasesca acolo . Dupa zece pasi coloana da primul semnal de durere , durere care ramane constanta , accentuata la calcare/bataie pe piciorul stang , incepe din nou sa ma cuprinda panica , CE MA FAC ?! . Ajung la Casa Poporului , harmalaie multa , caut disperat cu privirea o toaleta , le zaresc , defapt zaresc cinci plutoane ordonate de alergatori , care asteptau disciplinati la rand sa-si satisfaca … . Caut mai departe , nu gasesc alte toalete , aud pe cineva strigand „toata lumea la start mai sant 8 minute”  , fac cale intoarsa , si ma asez ordonat in plutonul pentru „pi..” , constat ca majoritatea erau straini (se vorbea in engleza) , ceea ce ma fermecat , spunandu-mi : „uite ca au venit si straini la noi” . Apare si un „mic african” , era in sort cu maieu , dar avea o pereche respectabila de manusi ,… in sfarsit imi vine si mie randul pe care-l execut la foc automat . Alerg spre locul de start , ajung , caut disperat cu privirea sa-l zaresc pe Marius (trebuia sa scap de o jacheta) , dar nu e , observ ca in fata erau „profi” , africani , s.a. , care se incalzeau , am calmul sa le admir structura atletica , parca erau sculptati . Constatand ca nu ma ia nimeni la intrebari de ce m-am oprit in fata gura casca , in gand aparu ideea de a ramane si eu pentru start langa africa pupils , dar unde-i Marius , se anunta 2 minute pana la start , apare si Marius , rasuflu usurat , am scapat de haina . Santem rugati apoi in patru incercari de a se retrage plutonul de start aproximativ cinci metri inapoi ,…cu greu se reuseste , cei din fata vroiau in spate , spatele vroia in fata , rezultat zero . In sfarsit startul , in momentul in care am pornit gps-ul se anunta “start gresit” ,… la loc comanda , pentru o fractiune de secunda mi se puse pata , aveam  gps-ul pentru semi la 15km/ora ,…se da imediat si al doilea start , dau disperat vreo trei click-uri , reset/start/start la gps , vad ca porneste , ok …., incep sa dau din maini , salutand multimea si camerele de filmat , ma uit dupa Marius , …nu e . AM PORNIT ,…prima mea cursa , … ma cuprinde o senzatie de ciuda pentru ca imi era rau , incep sa lucrez la autosugestie ,….sant intr-o padure (gen reclama Sprite) , nu-mi iese , ….ma distragea tot ce se intampla in jurul meu , alergatori , lume pe strada ,….durerea , ploaia , frigul … .

Alerg ma uit la gps , pas cu pas (cu tremurici Vs. 15km/h) , inainte de intoarcerea de la Unirea vad pe celalalt sens plutonul negru , …acele masini unice/inegalabile de alergare , africani trecusera de Unirea . Ajung la primul deal , spre Novotel , nu inainte de a fi fermecat din nou de echipa africana  de alergatori , vazand-o pe contrasens , pe Splai , erau toti intr-o armonie totala , raman uluit ,… , impresionat de usurinta cu care alergau si a ritmului ,

admir chiar si o EA ,…era o africanca portocalie , ….foarte haioasa . Reusesc a urca cu 12/13km/ora  ,…nu fortez , e ok Vs. durere , incep sa-mi repet in gand : e o cursa scurta …, cobor fac dreapta , observ ca exista pe strada , in ploaie , si oameni , care ne incurajau , ceea ce a fost ca o minune de medicament pentru mine , incepe sa-mi placa , incep sa-i salut pe toti care-i vedeam . Ajung la Opera , km 6/7 , ma hotarasc a face primul contact cu punctul de rehidratare , imi scot manusa dreapta si o inghesui in buzunarul stang , constat ca viteza a scazut in 10km/h , repet in gand scenariul , vazut intr-un filmulet de la Adidas , de preluare a paharului de apa din mers , ajung cu mana intinsa , preiau paharul din zbor cu dreapta , mana stanga o pun pe gura paharului ca si capac , realizez ca stanga avea manusa , din acel moment avea manusa uda , cu dreapta ridic paharul la gura , in acelasi timp radicand putin si “capacul” , …“hop” , m-am trezit cu toata apa in fata , …. , m-am amuzat teribil , mi-a placut , era frumos sa ma filmat cineva . Ajung la Parcul Izvor , fac dreapta , ma uit la gps , am 14km/ora , …nu e ok , pulsez , pulseaza si durerea , ajung la dealul de la Marriot , nu inteleg de ce imi este greu inc ape plat sa ajung la 15km/ora ,…ajung , incepe dealul , …14/13/12km/ora , …trec curba si cresc , 12/13/14/15/16km/ora , imi place , constat ca exista o diferenta intre gps si placile informative la distanta parcursa de 200 metri in avans , ???!!! ,… ori eroare de gps , ori de masuratoare , … ma simt bine , incep sa cred ca voi reusi sa nu abandonez .  La intalnirea fotografilor / arbitrilor / admiratorilor , incep sa fiu “artist al poporului” , din ce in ce mai animat , cu strigate de ahoe ! , ahoe ! … , de fapt fiecare om intalnit era un om salutat .

Il zaresc pe Marius , incep sa ma agit , … , bucuria imi este umbrita de o “mica surpriza” de organizare a traseului , in loc sa fie lasat traseul sa curga normal la stanga , el este deviat la dreapta pentru 50 de metri , apoi intoarcere la 180 de grade , imi revin , si incep si mai inversunat a ma manifesta in drum spre “poarta” , intai in cale e Marius , strig dacii mai ! , apoi apar camerele de filmat , plamanii la maxim , aplic triluri de ahoe ! , gps-ul arata 17km/ora , simteam ca “stapanesc universal” . Trec de poarta , se termina si numarul de circ acordat , si dintr-o data soc , ma trezeste la realitate suflul obosit , presurizat la maxim , uitasem de ritm , urgent masuri , command incetinire , mai mult a fost “vrea nu vrea , bea grigore aghiazma “ , si totusi constient ca am avut o atitudine gresita , consumandu-mi la jumatatea cursei ineficient energia , constat ca a disparut durerea de spate , deci , deci , …VOI REUSI ! , … din acel moment stiam , credeam in mine ca nu voi abandona . Eul meu imi spune ca la prima masa de hidratare trebuie aplicat de data aceasta mai inteligent filmuletul de la Adidas , inteligenta mea a constat in primul rand ca la vederea mesei am inceput sa urlu din toata puterea : energizaaaaaaaaaaaaaant ! , observ ca prin atitudinea de adevarat “dac “ , trei persoane de la masa imi intind cate o sticla de RieniEnergyDring , apar in fata mea trei sticle pline de spume de la socul desfaceri , bineinteles ca preiau ferm numai una , o duc la gura si ma inec cu spuma , mi se “pune pata” , am pornirea de a o arunca , ma opresc , rationalizand ca acum e cel mai ideal moment Vs. o rehidratare in cursa , …reamintindu-mi momentele in care alergam pe dealurile Chiritei cu dor de a avea o sticla de PowerAde in mana .

Pasul si ochi la ceas , la urcare spre Novotel sant depasit de o “felina”  , ii admir tatuajul , avut in partea lombara de jos , ii admir sculptura fibrelor , parca era o statueta greceasca ,  observ ca toate aparatele foto sant focalizate pe dansa , incerc sa tin ritmul , observ ca dupa urcare gps-ul imi arata 16km/ora , …ooo e tare tipa , constientizez ca multe clipe in acest ritm nu o sa mai am , sant depasit de un tip cu un rucsac in spate , fara probleme ca sant depasit intr-un concurs , daaaar , realizez ca tipul era inafara competitiei . Observ ca enigmaticul “Ahile” se apropie de “zeita greaca” si incepe ai vorbi cu un ton destul de convigator , “micsoreaza ritmul ! , oprestete , esti in grafic ! …” , realizez ca am avut onoarea sa alerg alaturi de un profesionist , o fi din lotul national de atletism , sant uluit , impresionat , sa vad cum este tratat un sportiv adevarat , avea antrenorul ei personal , si acesta alerga odata cu ea , … la un moment dat , un jandarm striga la trainer-ul cu rucsac sa iasa din cursa , sa treaca pe trotuar , reactia trainerului a fost gen “terminator” , ii arunca o privire rece si apoi isi continua nestingherit alergarea in umbra “zeitei” , imi imaginam ca in gandul lui o fi spus “daca te tine , vino de ma prinde “ , … ce mai , … tare , tare , tare faza . Eu 15/14km/ora , “felina “  incet , incet , … se indeparta , clar sa dus cu un 17/18km/ora , taaaare . Am trecut de km 16 , ajung din nou la Opera , sant fericit , e ca si facuta cursa , realizez ca am probleme cu “energeticul “ , nu reuseam sa ma turez la 15km/ora , dupa gps , “umbra mea” e inainte cu 95 de metri , nu e ok , plateam pretul euforiei de la prima tura , la km10 eram turat in 17/18km/ora . Ajung la Marriot , curba , bucuros , urmeaza valea , nu reusesc sa ma turez , visam un 25km/ora , nu-mi iese , soc cand vad ca gps-ul imi indica 13km/ora , …ma infurii , bag “carbune”  , apar fotografi , sustinatori , televiziunile , multime ,….se apropia finisul , moment in care eu trebuiam sa fiu intr-un circ total , sa simta poporul ce inseamna spiritul maratonistului roman Vs. africa pupils .

Ok , intai trec acel moment al demotivari , datorat rupturii de ritm creata de intrarea in finis cu acel obligatoriu 50 de metri la dreapta + intoarcere 180 de grade , imi era teama a nu gafa fortand o intoarcere in viteza si sa-mi cedeze coloana  . Linia de Sosire , AM REUSIT ! , nu-mi vine sa cred , mai am pana in 20 de metri , ma uit dupa Marius , nu-l vad , aud anuntul ca numarul 4.. , a trecut linia , astept sa ma aud strigat , nimic , mai sant vreo 8 metri , provoooooooc anuntarea intrarii mele printr-un convingator  ahoe ! , ahoe ! , ahoe ! . TREC LINIA cu MAINILE in SUS ,

…. nici nu realizes cum a ajuns medalia la gatul meu , …explodez de fericire , …sar 2/3 pe mine sa-mi smulga numarul din piept , asta am inteles eu in acel moment , de fapt ei vroiau numai cip-ul si ma enervasera tare de tot , realizam ca Marius , din cauza lor , nu a reusit sa-mi fotografieze intrarea ,

… ok , sant ametit , nu stiu pe moment ce sa fac , sant abordat de un reporter , credeti-ma ! , nu-mi aduc aminte nici un cuvant din discutie , atunci eram in alta lume , AM REEEEEEEEEEEEEEEEEUSIT !!! , poze , lacrimi …., o zaresc pe serenisima atletismului romanesc , Gaby Szabo , efectiv “sar” pe dansa , intai am avut pornirea pur si simplu sa o pup pe obraz , reusesc sa-mi subdimensionez dorinta la un pupat al maini , urmeaza poza , autograf pe tricou , dar si despartirea de aceasta stea nemuritoare a sportului , ….déjà imi imaginam tricoul si medalia instalate la loc de cinste pe perete , acasa .

Observ cortul maseorilor , am sclipirea inteligenta a ma duce sa solicit un masaj pentru durerea de coloana , … mi se executa masajul , intre timp Marius pleaca sa incerce a avea confirmarea oficiala a timpului , …vine un tip entuziasmat catre mine , ma saluta , mirat ii raspund (nu-l recunosteam si regret ca nici astazi nu am reusit sa-l identific nici din clasamentul oficial) , ma intreba timpului la finish , balbai un 1: 26 , apoi el imi prezinta ca in punctul x lam depasit , …urmeaza intrebarea mea timida : ai terminat inaintea mea ? , NU ! , veni raspunsul , si imi arata gps-ul 1:26:16 , …tipul e abordat de o gasca , care o recunosc ca fiind din RoClubMaraton ,….UAAAUUU sant impresionat , deci sant tare , apare si Marius prezentandu-mi ca timpul si pozitia o vom gasi pe net , …in acel moment nu aveam inca habar de performanta realizata .

Ok , ii propun lui Marius a executa un scenariu al plecarii mele fara vizita acasa Vs. refacere , deci fuga la gara . Ajungem la Gara de Nord , Marius fuga dupa billet si saorma , eu raman la masina a ma schimba , Marius revine cu 4 minute inainte de plecarea trenului , ALARMA ! , Marius preia sacosele , eu rucsacul , incerc a alerga , durere , ma opresc , trag aer in piept si START , balanganeam un stanga dreapta schiopatat de durere , ajung la tren , urc multumindu-i lui Marius , ….lacrimi in ochi ….., pleaca trenul , vorbesc cu Lili , sant fericit , AM REUSIT ! , sant “beat” de fericire  ,  DEEEEEE….CI ?!

CREDE IN TINE !

 

Va Urma …