primul meu semimaraton MIB 2009

Preluat din Gara de Nord , ca un vip , de catre gazda mea Marius Hadambu , un vechi si bun amic ,ajung la cortul oficial MIB 2009 , instalat in fata Casei Poporului ,

emoti , prima mi-a inscriere , primesc numarul 483 . Incep a socializa cu „oficialitatile” , incercand a afla cu exactitate amplasamentul si dificultatea celor doua dealuri din traseu (bineinteles de la cort am plecat direct a le verifica) ,

admir expozitia foto organizata de cei de la Ro Club Maraton , asteptand cu nerabdare si conferinta organizata de catre acestia . Incepe conferinta sustinuta de catre Daniel Lixandru ,

il admir , fermecat , aveam onoarea sa am in fata un model , imi iau notite , ma regasesc in cele prezentate , lucruri , fapte , actiuni , ca fiind traite si de catre mine , dar tot timpul puse sub semnul intrebari daca e corect ceea ce fac ,

in finalul conferintei au fost prezentate experiente , sugestii , sfaturi din partea unei doamne si domni (regret ca nu mi-am notat numele lor) , veterani , „generali” , ai atletismului romanesc . Plec cu „tremuriciul” nerabdari de a reveni a doua zi la start .  Dimineata , trezit ora 6 , cu dureri mici de spate , dupa o noapte in care am evaluat si iar evaluat ,… cum voi reusi sa nu abandonez cursa . Imi fac exercitiile kino pentru spate , cu neincredere , apoi flotari + genoflexiuni , urmeaza micul dejun compus din paste cu miere + o banana + ciocolata , imi iau pastilele si ma imbrac . Iesim din casa (entuziasmat) la 8,55 , incep sa ma panichez , am acel „tremurici” al emotiilor (de altfel in acest moment cand scriu pot spune placut) , inainte de magazinul Unirea , zaresc pe geamul masini doi alergatori in fuga spre locul de start , ma simt provocat si il rog pe Marius sa opreasca , sar din masina si pornesc alergand spre locul de start (aproximativ 1km) , urmand ca Marius sa ma gasesca acolo . Dupa zece pasi coloana da primul semnal de durere , durere care ramane constanta , accentuata la calcare/bataie pe piciorul stang , incepe din nou sa ma cuprinda panica , CE MA FAC ?! . Ajung la Casa Poporului , harmalaie multa , caut disperat cu privirea o toaleta , le zaresc , defapt zaresc cinci plutoane ordonate de alergatori , care asteptau disciplinati la rand sa-si satisfaca … . Caut mai departe , nu gasesc alte toalete , aud pe cineva strigand „toata lumea la start mai sant 8 minute”  , fac cale intoarsa , si ma asez ordonat in plutonul pentru „pi..” , constat ca majoritatea erau straini (se vorbea in engleza) , ceea ce ma fermecat , spunandu-mi : „uite ca au venit si straini la noi” . Apare si un „mic african” , era in sort cu maieu , dar avea o pereche respectabila de manusi ,… in sfarsit imi vine si mie randul pe care-l execut la foc automat . Alerg spre locul de start , ajung , caut disperat cu privirea sa-l zaresc pe Marius (trebuia sa scap de o jacheta) , dar nu e , observ ca in fata erau „profi” , africani , s.a. , care se incalzeau , am calmul sa le admir structura atletica , parca erau sculptati . Constatand ca nu ma ia nimeni la intrebari de ce m-am oprit in fata gura casca , in gand aparu ideea de a ramane si eu pentru start langa africa pupils , dar unde-i Marius , se anunta 2 minute pana la start , apare si Marius , rasuflu usurat , am scapat de haina . Santem rugati apoi in patru incercari de a se retrage plutonul de start aproximativ cinci metri inapoi ,…cu greu se reuseste , cei din fata vroiau in spate , spatele vroia in fata , rezultat zero . In sfarsit startul , in momentul in care am pornit gps-ul se anunta “start gresit” ,… la loc comanda , pentru o fractiune de secunda mi se puse pata , aveam  gps-ul pentru semi la 15km/ora ,…se da imediat si al doilea start , dau disperat vreo trei click-uri , reset/start/start la gps , vad ca porneste , ok …., incep sa dau din maini , salutand multimea si camerele de filmat , ma uit dupa Marius , …nu e . AM PORNIT ,…prima mea cursa , … ma cuprinde o senzatie de ciuda pentru ca imi era rau , incep sa lucrez la autosugestie ,….sant intr-o padure (gen reclama Sprite) , nu-mi iese , ….ma distragea tot ce se intampla in jurul meu , alergatori , lume pe strada ,….durerea , ploaia , frigul … .

Alerg ma uit la gps , pas cu pas (cu tremurici Vs. 15km/h) , inainte de intoarcerea de la Unirea vad pe celalalt sens plutonul negru , …acele masini unice/inegalabile de alergare , africani trecusera de Unirea . Ajung la primul deal , spre Novotel , nu inainte de a fi fermecat din nou de echipa africana  de alergatori , vazand-o pe contrasens , pe Splai , erau toti intr-o armonie totala , raman uluit ,… , impresionat de usurinta cu care alergau si a ritmului ,

admir chiar si o EA ,…era o africanca portocalie , ….foarte haioasa . Reusesc a urca cu 12/13km/ora  ,…nu fortez , e ok Vs. durere , incep sa-mi repet in gand : e o cursa scurta …, cobor fac dreapta , observ ca exista pe strada , in ploaie , si oameni , care ne incurajau , ceea ce a fost ca o minune de medicament pentru mine , incepe sa-mi placa , incep sa-i salut pe toti care-i vedeam . Ajung la Opera , km 6/7 , ma hotarasc a face primul contact cu punctul de rehidratare , imi scot manusa dreapta si o inghesui in buzunarul stang , constat ca viteza a scazut in 10km/h , repet in gand scenariul , vazut intr-un filmulet de la Adidas , de preluare a paharului de apa din mers , ajung cu mana intinsa , preiau paharul din zbor cu dreapta , mana stanga o pun pe gura paharului ca si capac , realizez ca stanga avea manusa , din acel moment avea manusa uda , cu dreapta ridic paharul la gura , in acelasi timp radicand putin si “capacul” , …“hop” , m-am trezit cu toata apa in fata , …. , m-am amuzat teribil , mi-a placut , era frumos sa ma filmat cineva . Ajung la Parcul Izvor , fac dreapta , ma uit la gps , am 14km/ora , …nu e ok , pulsez , pulseaza si durerea , ajung la dealul de la Marriot , nu inteleg de ce imi este greu inc ape plat sa ajung la 15km/ora ,…ajung , incepe dealul , …14/13/12km/ora , …trec curba si cresc , 12/13/14/15/16km/ora , imi place , constat ca exista o diferenta intre gps si placile informative la distanta parcursa de 200 metri in avans , ???!!! ,… ori eroare de gps , ori de masuratoare , … ma simt bine , incep sa cred ca voi reusi sa nu abandonez .  La intalnirea fotografilor / arbitrilor / admiratorilor , incep sa fiu “artist al poporului” , din ce in ce mai animat , cu strigate de ahoe ! , ahoe ! … , de fapt fiecare om intalnit era un om salutat .

Il zaresc pe Marius , incep sa ma agit , … , bucuria imi este umbrita de o “mica surpriza” de organizare a traseului , in loc sa fie lasat traseul sa curga normal la stanga , el este deviat la dreapta pentru 50 de metri , apoi intoarcere la 180 de grade , imi revin , si incep si mai inversunat a ma manifesta in drum spre “poarta” , intai in cale e Marius , strig dacii mai ! , apoi apar camerele de filmat , plamanii la maxim , aplic triluri de ahoe ! , gps-ul arata 17km/ora , simteam ca “stapanesc universal” . Trec de poarta , se termina si numarul de circ acordat , si dintr-o data soc , ma trezeste la realitate suflul obosit , presurizat la maxim , uitasem de ritm , urgent masuri , command incetinire , mai mult a fost “vrea nu vrea , bea grigore aghiazma “ , si totusi constient ca am avut o atitudine gresita , consumandu-mi la jumatatea cursei ineficient energia , constat ca a disparut durerea de spate , deci , deci , …VOI REUSI ! , … din acel moment stiam , credeam in mine ca nu voi abandona . Eul meu imi spune ca la prima masa de hidratare trebuie aplicat de data aceasta mai inteligent filmuletul de la Adidas , inteligenta mea a constat in primul rand ca la vederea mesei am inceput sa urlu din toata puterea : energizaaaaaaaaaaaaaant ! , observ ca prin atitudinea de adevarat “dac “ , trei persoane de la masa imi intind cate o sticla de RieniEnergyDring , apar in fata mea trei sticle pline de spume de la socul desfaceri , bineinteles ca preiau ferm numai una , o duc la gura si ma inec cu spuma , mi se “pune pata” , am pornirea de a o arunca , ma opresc , rationalizand ca acum e cel mai ideal moment Vs. o rehidratare in cursa , …reamintindu-mi momentele in care alergam pe dealurile Chiritei cu dor de a avea o sticla de PowerAde in mana .

Pasul si ochi la ceas , la urcare spre Novotel sant depasit de o “felina”  , ii admir tatuajul , avut in partea lombara de jos , ii admir sculptura fibrelor , parca era o statueta greceasca ,  observ ca toate aparatele foto sant focalizate pe dansa , incerc sa tin ritmul , observ ca dupa urcare gps-ul imi arata 16km/ora , …ooo e tare tipa , constientizez ca multe clipe in acest ritm nu o sa mai am , sant depasit de un tip cu un rucsac in spate , fara probleme ca sant depasit intr-un concurs , daaaar , realizez ca tipul era inafara competitiei . Observ ca enigmaticul “Ahile” se apropie de “zeita greaca” si incepe ai vorbi cu un ton destul de convigator , “micsoreaza ritmul ! , oprestete , esti in grafic ! …” , realizez ca am avut onoarea sa alerg alaturi de un profesionist , o fi din lotul national de atletism , sant uluit , impresionat , sa vad cum este tratat un sportiv adevarat , avea antrenorul ei personal , si acesta alerga odata cu ea , … la un moment dat , un jandarm striga la trainer-ul cu rucsac sa iasa din cursa , sa treaca pe trotuar , reactia trainerului a fost gen “terminator” , ii arunca o privire rece si apoi isi continua nestingherit alergarea in umbra “zeitei” , imi imaginam ca in gandul lui o fi spus “daca te tine , vino de ma prinde “ , … ce mai , … tare , tare , tare faza . Eu 15/14km/ora , “felina “  incet , incet , … se indeparta , clar sa dus cu un 17/18km/ora , taaaare . Am trecut de km 16 , ajung din nou la Opera , sant fericit , e ca si facuta cursa , realizez ca am probleme cu “energeticul “ , nu reuseam sa ma turez la 15km/ora , dupa gps , “umbra mea” e inainte cu 95 de metri , nu e ok , plateam pretul euforiei de la prima tura , la km10 eram turat in 17/18km/ora . Ajung la Marriot , curba , bucuros , urmeaza valea , nu reusesc sa ma turez , visam un 25km/ora , nu-mi iese , soc cand vad ca gps-ul imi indica 13km/ora , …ma infurii , bag “carbune”  , apar fotografi , sustinatori , televiziunile , multime ,….se apropia finisul , moment in care eu trebuiam sa fiu intr-un circ total , sa simta poporul ce inseamna spiritul maratonistului roman Vs. africa pupils .

Ok , intai trec acel moment al demotivari , datorat rupturii de ritm creata de intrarea in finis cu acel obligatoriu 50 de metri la dreapta + intoarcere 180 de grade , imi era teama a nu gafa fortand o intoarcere in viteza si sa-mi cedeze coloana  . Linia de Sosire , AM REUSIT ! , nu-mi vine sa cred , mai am pana in 20 de metri , ma uit dupa Marius , nu-l vad , aud anuntul ca numarul 4.. , a trecut linia , astept sa ma aud strigat , nimic , mai sant vreo 8 metri , provoooooooc anuntarea intrarii mele printr-un convingator  ahoe ! , ahoe ! , ahoe ! . TREC LINIA cu MAINILE in SUS ,

…. nici nu realizes cum a ajuns medalia la gatul meu , …explodez de fericire , …sar 2/3 pe mine sa-mi smulga numarul din piept , asta am inteles eu in acel moment , de fapt ei vroiau numai cip-ul si ma enervasera tare de tot , realizam ca Marius , din cauza lor , nu a reusit sa-mi fotografieze intrarea ,

… ok , sant ametit , nu stiu pe moment ce sa fac , sant abordat de un reporter , credeti-ma ! , nu-mi aduc aminte nici un cuvant din discutie , atunci eram in alta lume , AM REEEEEEEEEEEEEEEEEUSIT !!! , poze , lacrimi …., o zaresc pe serenisima atletismului romanesc , Gaby Szabo , efectiv “sar” pe dansa , intai am avut pornirea pur si simplu sa o pup pe obraz , reusesc sa-mi subdimensionez dorinta la un pupat al maini , urmeaza poza , autograf pe tricou , dar si despartirea de aceasta stea nemuritoare a sportului , ….déjà imi imaginam tricoul si medalia instalate la loc de cinste pe perete , acasa .

Observ cortul maseorilor , am sclipirea inteligenta a ma duce sa solicit un masaj pentru durerea de coloana , … mi se executa masajul , intre timp Marius pleaca sa incerce a avea confirmarea oficiala a timpului , …vine un tip entuziasmat catre mine , ma saluta , mirat ii raspund (nu-l recunosteam si regret ca nici astazi nu am reusit sa-l identific nici din clasamentul oficial) , ma intreba timpului la finish , balbai un 1: 26 , apoi el imi prezinta ca in punctul x lam depasit , …urmeaza intrebarea mea timida : ai terminat inaintea mea ? , NU ! , veni raspunsul , si imi arata gps-ul 1:26:16 , …tipul e abordat de o gasca , care o recunosc ca fiind din RoClubMaraton ,….UAAAUUU sant impresionat , deci sant tare , apare si Marius prezentandu-mi ca timpul si pozitia o vom gasi pe net , …in acel moment nu aveam inca habar de performanta realizata .

Ok , ii propun lui Marius a executa un scenariu al plecarii mele fara vizita acasa Vs. refacere , deci fuga la gara . Ajungem la Gara de Nord , Marius fuga dupa billet si saorma , eu raman la masina a ma schimba , Marius revine cu 4 minute inainte de plecarea trenului , ALARMA ! , Marius preia sacosele , eu rucsacul , incerc a alerga , durere , ma opresc , trag aer in piept si START , balanganeam un stanga dreapta schiopatat de durere , ajung la tren , urc multumindu-i lui Marius , ….lacrimi in ochi ….., pleaca trenul , vorbesc cu Lili , sant fericit , AM REUSIT ! , sant “beat” de fericire  ,  DEEEEEE….CI ?!

CREDE IN TINE !

 

Va Urma …

 

6 răspunsuri to “primul meu semimaraton MIB 2009”

  1. Marius Says:

    Cristi, ai realizat un lucru minunat. FELICITARI !!!
    Sincer nu mi dau seama cum ai tinut minte toate amanuntele alea. Eu daca alerg mai mult de 1 km nici drumul nu il mai vad.

    Recunosc ca de multe ori in viata ai reprezentat un model pentru mine.
    Sper ca si la acest capitol sa reusesc sa iti „alerg” pe urme.

    Oricum la urmatorul maraton, ma bag si eu la ala micu`, asa zis popular.

    Baga mare la antrenamente……si sa auzim numai de bine

    Ps: interesant blogul…..

  2. ionela anton Says:

    Buna dimineata,

    Arati foarte bine.

    O zi buna

  3. sandale Says:

    felicitari Cristi ! esti f tare !!!!!

  4. Stefan Says:

    Felicitari pentru performanta Cristi!

    Toate cele bune !

  5. aurica Says:

    Impresionant pan la lacrimi Rt-ul FE;LICITARI pentru atitudinea fata de oameni.
    p.. am postat blogul tau pe group HPM reactiile au fost uooaaauu

  6. irinuca Says:

    CEL MAI TARE DINTOTDEAUNA!!!! CINSTE TIE,SEFULE!!!!
    Irina-fost SS Suceava

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: